Kirchweih-ul Bisericii Romano-Catolice

Sărbătoarea în Pâncota

Biserica Catolică cinstește la sfârșitul săptămânii din mijlocul lunii august Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Multe biserici, mănăstiri și locuri de pelerinaj slăvesc această sărbătoare. Una dintre acestea este biserica catolică din orășelul arădean Pâncota.  Acolo a avut loc cea de- a 22 -a ediție a sărbătorii. Adi Ardelean a participat la aceasta și relatează.

Pâncota este un orășel în regiunea viticolă Arad: localitate a fost în mare parte populată de către coloniști germani și acesta formează partea nordică a Arhiepiscopiei Timișoarei, biserica romano-catolică fiind închinată Sărbătorii Adormirea Maicii Domnului acum 209 ani. De atunci sărbătoarea se celebrează în Pâncota– doar cu unele întreruperi – conform tradiției șvăbeşti din Banat. Din cele 800 de suflete ale comunității germane de odată, trăiesc în prezent în Pâncota doar 20 de familii de origine germană. Una dintre acestea este a primarului Josef Retter.

Sărbătoarea s-a celebrat în Pâncota din totdeauna, chiar dacă au existat unele întreruperi de-a lungul istoriei , ca de exemplu în timpul deportărilor în Rusia sau spre sfârșitul regimului comunist. Pentru aceste pauze s-a introdus o tradiție: dacă într-un an buchetul sărbătorii nu este câștigat prin licitație, acesta rămâne în  biserică, iar sărbătoarea nu se mai celebrează timp de 7 ani.  Așa s- a întâmplat în 1986, când germanii au așteptat cu bagajele pregătite plecarea lor din tabăra comunistă. Georg Borbely a scos din nou buchetul în  1993. In anul 2000 a format din nou prima pereche a sărbătorii cu actuala lui soție Simona. In acest an copii săi Gerhard Nikolas și Ingrid Maria au format prima pereche.

Nu mai există un forum german local în Pâncota sub formă de organizație, deoarece nu sunt membrii plătitori. S-a menținut structural un grup de inițiativă pentru organizarea sărbătorii. Membru al acestui grup este Yvonne Seifert. La casa primei perechi pe fosta alee germană se întâlneau tinerii care participau la sărbătoare. De aici perechile mărșăluiau spre biserica catolică. Ritmul și buna dispoziţie era asigurată de către muzicanți la instrumentele de suflat.   Slujba religioasă o fost oficiată de către parorhul local Ioan Ciuraru. Alături răsunau cântecele bănățene șvăbeşti ale Mariei (Marienlieder).

După slujba religioasă, cuplurile se duceau în casa parohială și dansau trei dansuri de onoare. Mărşăluind pe ritmul muzicii, ei se întorceau pe străzile orașului la casa primei perechi. Doar aici se întâlnea tineretul și după-amiaza, mărșăluind din nou în centrul orașului. Pe drum se opreau la familiilor casele germane, care au pierdut în ultimul an un membru al familiei, pentru a le aduce un omagiu.

În parcul orașului era deja decora copacul pentru această sărbătoare. Sub acesta se dansa, dansatorii principali rosteau zicale, perechile îmbrăcate tradițional extrăgeau miel, pălărie și prosop, iar buchetul de rozmarin împodobit era scos la licitație. Festivalul a fost întrerupt pentru scurt timp de prima ploaie a acestei veri, însă tineretul nu s-a  lăsat intimidat iar festivitățile au continuat. A existat la sfârșit un câștigător al buchetului de flori, astfel încât sărbătoarea va avea loc și anul viitor. Robert Krieb va organiza cea de-a 210 ediţie a sărbătoarii în Pâncota. Vor participa din nou mica, dar unita comunitare germană.

Îmbrăcămintea tradițională a germanilor din  Pâncota

Fetele tinere și femeile purtau îmbrăcăminte deschisă la culoare, iar cele în vârstă închisă la culoare. Aceasta se compunea din:

Maiou alb, a cărui mâneci și partea din față erau brodate. Deasupra se purta o bluză cu mâneci lungi, care se termina cu o porțiune de volane și ajungea până peste fustă. Fusta ajungea până la glezne, dedesubt se purtau 2-3 jupoane din bumbac, care erau întărite și prevăzute cu dantelă de mână. Fusta și bluza erau făcute din mătase sau alte materiale fine cu un model floral. Deasupra fustei se lega șorțul, prevăzut de asemenea cu broderie sau dantelă.

Ca și acoperământ de cap se purta o basma din mătase, pânză sau cașmir. Părul de dedesubt era purtat într-un coc, fiind prins sub basma. Încălțămintea consta din pantofi plați închiși (pe laba piciorului) sau pantofi deschiși în timpul verii și pantofi plați de culoare închisă în timpul iernii.

Bărbații purtau cămăși albe cu cute țesute din stofă, cu gât înalt, manșete strâmte. Vara și în timpul săptămânii se purtau pantaloni largi din pânză albă, prevăzuți în partea de jos cu o broderie Ajur. Pantalonii de duminică și de sărbătoare erau negri, largi deasupra genunchilor și înguști sub genunchi. În timpul verii se purtau pălăriile negre, în timpul iernii pălăriile călduroase de blană.

Acest port s-a modificat de- a lungul timpului. Astfel și-a făcut apariția noua îmbrăcăminte tradițională după cel de al II- lea război mondial. Influența austriacă și unele elemente maghiare au condus către următorul port:

Fetele purtau bluze albe cu mânecă scurtă cu dantelă neagră la gât și la mâneci , fuste albe cu centuri și șorțuri negre.  Bărbații purtau pantaloni negri, cămăși albe și o vestă prevăzută cu mulți nasturi din metal. Ca și acoperământ de cap ei purtau pălării negre. Acest port s-a păstrat până astăzi în Pâncota.

Trebuie subliniat faptul, că Pâncota (deși – sau poate pentru că este o așezare nordică  cu germani din Banat) se numără printre singurele sau puținele localități, care celebrează și astăzi această sărbătoare.  Această sărbătoare apare sub o nou formă adaptată ca și una dintre cele mai mari sărbători ale orășelului, la care pot participa locuitorii germanii care trăiesc aici, dar în același timp și românii și maghiarii, care doresc să participe și să o  celebreze.

Foto Galerie Visite virtuelle



sursa foto: https://www.facebook.com/Pancota